Doar o pagina goala..

( nu mai are rost sa spun " dati play la melodie, iar apoi cititi " , nu ? )

       Unul dintre cele mai confuze momente in viata, pentru mine cel putin, este atunci cand stau si privesc in urma mea. Constat cu o urma de stupoare cate s-au schimbat, dar si cate au ramas la fel. Zambesc, suspin, simt, traiesc in continuare. Eram o fiinta tare ciudata, inca am  astfel de momente...
Ciudata, complicata, eram eu. Nu eram ea, nu eram nimeni altcineva. Nici mai mult, dar nici mai putin decat un simplu "EU". Insa eram un "eu" fara contur, traiam la voia intamplarii. Mi se parea normal pentru ca asa eram invatata, asa ma obisnuisem. Am capatat multe calitati, dar si defecte pe parcursul timpului. Din care mai multe nu ma pot pronunta exact. Tot ce stiu este ca sunt o persoana buna, o persoana simpla. Asa am fost si asa voi ramane.
      Un caracter inca necopt pe atunci, o persoana incompleta.  Eram doar o pagina goala ce avea sa fie scrisa. Se anuntau povesti frumoase, momente de neuitat si momente pe care mi-as fi dorit sa le dau uitarii. Destinul scrie si tot scrie in cartea vietii mele. Imi tranteste zilele, unele dupa altele, cu soare si cu nori.

      Eu aveam, ca si acum dealtfel, anumite prioritati in viata: Familia ( categorie in care eu una imi incadrez si prietenele, prietenii cei mai buni. Vorba aia, familia nu tine doar de legatura de sange ), scoala ( care e grea .. ), si nu in cele in urma fericirea. Nu mi-a placut niciodata sa imi incurce cineva planurile, sa se bage in viata mea, sa intervina si sa schimbe ceva. Eu schimb, eu decid, eu imi traiesc viata. Nu sunt mandra de tot ce am facut, dar sunt aproape sigura ca as face din nou. Si stiti de ce? Pentru ca niciodata nu actionez fara motiv. Orice efect are si o cauza, buna sau rea. Ma ataci? Te atac! Ma ajuti? Te ajut inapoi cu tot ce imi sta in putinta. Suntem ori prieteni de la bun inceput, ori dusmani pe viata. Lista mea alba si cea neagra au de obicei tinte fixe si cu greu sterg in ele.

     In interiorul meu am fost goala candva. Am fost rece si de nepatruns. Ucideam orice raza de lumina ce indraznea sa ma atinga. Am fost, dar toate astea s-au schimbat cu el. Nu stiu daca este o regula in viata sa intalnim pe cineva deosebit care sa poata scoata din noi tot ceea ce este mai bun si mai frumos, sa ne modeleze, sa ne iubeasca neconditionat, sa aiba acea dorinta pura de a ne fi alaturi trup si suflet. Eu am intalnit aceasta persoana, persoana mea! Alaturi de el am invatat multe, alaturi de el mi-am corectat greselile, alaturi de el am plans si am zambit, alaturi de el am simtit iubire! Alaturi de el inca traiesc, alaturi de el voi trece peste toate pentru ca, alaturi de el am invatat sa fiu "eu" cea de astazi, un alt "eu" , plin de viata si bunatate.